Vacanta!

Si intr-un final a venit vacanta. NIci odata un stiu cum sa incep.
Picaturile mici de ploaie bateau in geam. In clasa era liniste, dar ceva ne nelinistea...Era ceasul care facea in continuu tic-tac, toata lumea se uita la el in timp ce d-n diriginta ne ura "Vacanta placuta!". Nime nu-i dadea atentie, toata lumea era prea preocupata.
Deodata se aude un zgomot melodios, dar asurzitor. Toata lumea sta calma, nimeni nu se mista...2 -3 secunde... Deodata o ploaie ca caiete , pixuri si creiane cadea de sus.
Toti saream in sus de bucurie... Eram in extaz. Nu stiam ce se intampla cu noi, nimeni nu spunea nimic, dar cu totii eram fericiti. Deodata cineva dintr-un colt intunacat si mic al clasei spune:
" Vacantaaaaa! " .
Apoi a inceput harmalaia... toata lumea se impingea, tipa si vorbea ce o sa faca in vacanta sau altele. Oricum ce e de stiut e ca nimanui nu-i pasa decat de timpul liber pe care urma sa-l aiba( vacantaaaaa )!
Visul ni se implinise... Scrisul cel mare si mult de pe tabla alba si stralucitoare se sterse intr-un final... lumina a fost stinsa, geamurile inchise, draperiile trase si... usa INCUIATA pentru o saptamana!

Zi după zi,picătură după picătură...

Mereu mi-a placut ploaia...cum picăturile imi ating pielea şi-mi dau o senzaţie de plutire, cum apa des sub picioare simt ca mă ridică,iar când mă uit spre cer apa ce vine cu viteză de sus şi vrea să ajungă pe pământ pentru a-l stropii.
Atunci când bate vântul şi apa iţi vine in faţă stropindu-te,când sar in bălţi şi apa sare in toate direcţile şi când tu mergi liniştit pe drumul tău pe trotuar, iar langa tine , pe stradă este o mare baltă prin are tot trec maşini cu viteză şi te undă din cap până in picioare.
Lucruri marunte... dar minunate.
Ziele fără soare,cu nori,ceţoase şi ploioase sunt PERFECTE !

Lauda...

NIci o data nu mi+a placut să vorbesc despre mine,mai mult de atât să mă şi laud.
Dacă te lauzi faci un păcat si eşti un mare fiţos!
Dar mi+a placut in schimb să mă laude cineva...să spuna că sunt draguţă, talentată, simpatică...etc...etc.
Mereu mi+am dorit să fiu cea mai bună...şi nimeni să nu fie peste mine(asta-i firea mea şi nu mă pot schimba).
Deaceea sunt uneori geloasă, invidiuasă şi fiţoasă.
Nu ma interesat nici o data ce cred ceilalţi despre mine...pur şi simplu mereu mi+am vayut de viaţa mea!
Ştiu pare aiurea...dar da!
Am un defect foarte mare...sau o calitate...:
Spun omului verde-n faţă!

De aceea unii ma cred cea mai fiţoasa , dar se înşeală!

Spun aceste lucruri cu un scop. Şi nu-mi pasa cine le citeşte şi cine nu!

Am fost,suntem,vom fi!

Aici noi ne-am nascut, aici noi am copilarit, aici noi vom trai, muri.Aici este totul!
Stiu, stiu ca ma repet si nu-mi pasa.
Asta sunt eu, o nepasatore.


Chiar daca aici este oribil, aici ne este locul natal. Am spus primul cuvant (tata in cazul meu), aici am invatat sa merg, aici am invatat TOT!


Noi toti spunem ca este un loc mizerabil, odios, oribil.Poate sunt doar aberatiile unui copil de 11 ani, dar NU!

Asta- lumea in care traim.Cu suisuri si coborasuri,cu placeri si neplaceri,cu dulce si amar,cu acru si sarat!



Asta esta viata.
90% din ceea ce facem nu ne place,iar nu mai 10% facem ceea ce ne place.
radem si ne bucuram,plangem si ne intrastam.


Acestea nu sunt baliverne,vorbe spuse in vant,sunt reale...sunt din viata.Sunt spuse cu un scop!

Lumea e cruda...rea...dura...fata mila!
Acestei lumi nu-i pasa de tine...tu esti un nimic...esti un purice pe langa un elefant...nu esti nici ma car un soarece...Asta esti...si din pacate...toti suntem asa.Niste nimicuri!


Stiu ca nimeni nu citeste atat...dar asta este explicatia nesfarsita...fara oprire!

Greşeală.

Oamenii se nasc, trăiesc, se îndrăgostesc şi mor. Animalele la fel.
Toţi ne hrănim... toţi respirăm... toţi desfăşurăm activităţi... toţi respirăm!!!
Cruzimea din oameni este de neiertat: ei omoară animalele pentru a se hrăni... pentru aş-i face haine de piele şi blană! De ce nu putem fi toţi vegetarieni? De ce nu putem să fim toţi blânzi cu bietele fiinţe? De ce?
Pentru că aşa e omul. Se gandeşte mereu numai şi numai la el. Este zgârcit, invidios, fiţos, nesimţit, pesimist şi fără suflet.
Nu ar face un bine nimanui, dacă nu i-ar ieşi şi lui ceva!
Nu ar ridica un deget nici pentru cel mai bun prieten al lui, nici pentru familia sa.
Nu s-ar simţi pentru NIMIC!
El mereu vrea numai bani, avere, faimă şi glorie! De ce?
Nu pentru că aşa a fost lăsat pe pământ, ci pentru că aşa vrea el... aşa e firea lui şi aşa doreşte. Dacă ar fi mai milos, mai respectuos, mai bun şi mai iertător cu celelalte fiinţe, viaţa pe pământ ar fi un loc mai bun.
Mai sigur!

Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată!

Zgomot.

O avalanşă de idei în capul meu... dar fără rost. Zgomotul infernal de afară îţi strică ideile proaspete, naturale. Te întrebi: de ce?... dar nu găseşti un răspuns potrivit.
De ce noi nu trăim ca ceilalţi?!
Noi trăim la oraş, în poluare şi mizerie. Nici în parcuri nu poţi să te aşezi în iarba verde, moale cu o prospeţime desăvârşită.
NU poţi sta sub o cascadă şi apa să-ţi curgă în cap, ca o ploaie din cristale... nu poti înota pe la fundul oceanului alături de caii de mare multicolori şi de meduzele transparente cu pete mov.
Un fluture nu poate veni pe mâna ta şi să-ţi şoptească la ureche... cât de minunată e viaţa!

Aceste lucruri le vezi, le auzi doar în poveşti sau în visele tale măreţe.
Ţi-ai dori să fie reale... dar nuuu!... noi primim în schimb doar poluare...(gaze... substante toxice... etc.), vânătorea... şi tot ce e mai rau.

Ne-am dori să ne mutăm, să plecăm... din Bucuresti, din Romania.

Am vrea să trăim altfel.

Sa fim altfel... să nu mai suferim atâta!

Eu.

Sunt mereu sigură pe mine. Scriu mult, gros şi aiurea în tramvai. Nu-mi pasă de ceilalţi. Îmi văd interesul propriu!
Predomină defectele.

Am imagimaţie, idei, putere, fiţe... şi simţul umorului!
Mereu sunt prea ocupată pentru mine, mereu dau importanţă altei fiinţe decât mine.

Dar asta sunt eu şi-mi place.




Va iubesc pe toţi şi gata! Hug.