Tablou de Teo

Vad acolo un copil in zare ... Cine e? Sunt eu intr-o oglinda veche si prafuita, cu o mica panza de paianjen pe ea , in coltul din stanga-jos.
Eram la bunica. Asa a inceput povestea. Ma strambam in oglinda: scoteam limba, imi miscam ochii si dansam samba-runba(copil ciudat).
Deodata m-am oprit. M-am uitat un pic. Am stat si am spus:
" Uite cum arat: sunt o fiinta oare care, inalta, foarte slaba, ciudata, cu o figura oarecare, cu niste buze mari si roz, cu un nas mic si alungit si cu ochi caprui-verzui."
Am stat si mi-am facut descrierea... morala.
" Sunt eu: scriu mult repede, gros si aiurea, gandesc pozitiv, am chef de viata, zambesc, rad si fac oameni sa rada pana le iese iaurtul pe nas."
Am mai stat , m-am mai gandit... m-am dus in camera am luat cateva foi. Si am inceput sa scriu pe colile umpic galbui, vechi si rupte. Aveam in cap sa scriu o carte intitulata "Totul e frumos in spate , mai putin in fata". Am inceput sa scriu...
" Si uite asa ce a fost a fost si nu se va mai intoarce. FRumusetea nu e un fel de caracterizare. E un lucru mai aparte. Aparentele inseala..." si asa mai departe.
Scriam cuvinte la intamplare, tot ce-mi venea in minte. Ciudateniile si ideile de monemt erau scrise in acea mica carte. Scrisul era urat si mare si negru, foile erau roase de timp, iar textul nu avea sens. Ce rost ar mai fi avut sa scriu?! Dar am continuat! ....
Apoi am incheiat:
" Deci in concluzie trebuie sa ne bucuram de viata , sa celebram fiecare moment si sa nu ne pese de trecut sau de viitor! Trebuie sa ne pese de prezen!"
Asa... dupa ma strigat bunica. O femeie in varsta de vreo 70 , mica de statura, iubitoare si simpatica. Pentru dansa nu a contat nici odata varsta. Ea si-a trait viata!
MI-am dat seama ca au trecut 2 zile.Fara sa mananc, doar sa beau apa clocita dintr-o sticla veche din plastic.


Aceste lucruri imi amintesc de motto-ul blogu-lui:

" Celebrate life's moments!"