Viata mea s-a schimbat brusc!
Era linistita si citeam pe scau, cand am auzit un zgomot, un trantit de usi si o voce a memei spunand " Cutremurrr!". simteam cum scaunul se misca, si incet-incet se ridica de la pamant.
Simteam o vibratie puternica, un gol in stomac si... cum respiratia mi se oprise!
A fost primul cutremur pe care l-am simtit, m-am sperit si am simtit ca nu se mai opreste desi de lume a fost simtit doar 5 secunde, el a durat 5 minute.
Mama si tata m-au scos afara si am inceput sa ne plimbam pe strada. La inceput era pustie, apoi lumea cu copii lor mici sau mari ieseau din blocuri speriati de cutremur, vorbind la telefon cu rudele, prietenii si cunostintele lor.
Ma uitam in jur si nu intelegeam, totul era in ceata... vocile se amestecau si lumea prindea forme ciudate: alungite sau turtite, mari sau mici, strambe sau drepte.
Telefonul imi suna in continuu, dar eu nu raspundeau... parintii ma intrebau ce-am patit, dar eu nu le raspundeam!
Deodata aud un latrat subtire si niste gheare zgarind asfaltul, era acel clan mic de caini, al meu... claunul " Veselie".
Toti au sarit pe mine si m-au darmat la pamant au inceput sa ma linga si incet, incet am inceput sa-mi revim, vedeam din nou, auzeam si ... puteam respira normal!
Am ajuns acasa si am spus:
" Asta trebuie scris pe blog"
teo-dora-teo
