Aici noi ne-am nascut, aici noi am copilarit, aici noi vom trai, muri.Aici este totul!
Stiu, stiu ca ma repet si nu-mi pasa.
Asta sunt eu, o nepasatore.
Chiar daca aici este oribil, aici ne este locul natal. Am spus primul cuvant (tata in cazul meu), aici am invatat sa merg, aici am invatat TOT!
Noi toti spunem ca este un loc mizerabil, odios, oribil.Poate sunt doar aberatiile unui copil de 11 ani, dar NU!
Asta- lumea in care traim.Cu suisuri si coborasuri,cu placeri si neplaceri,cu dulce si amar,cu acru si sarat!
Asta esta viata.
90% din ceea ce facem nu ne place,iar nu mai 10% facem ceea ce ne place.
radem si ne bucuram,plangem si ne intrastam.
Acestea nu sunt baliverne,vorbe spuse in vant,sunt reale...sunt din viata.Sunt spuse cu un scop!
Lumea e cruda...rea...dura...fata mila!
Acestei lumi nu-i pasa de tine...tu esti un nimic...esti un purice pe langa un elefant...nu esti nici ma car un soarece...Asta esti...si din pacate...toti suntem asa.Niste nimicuri!
Stiu ca nimeni nu citeste atat...dar asta este explicatia nesfarsita...fara oprire!
duminică, 25 ianuarie 2009
Greşeală.
Oamenii se nasc, trăiesc, se îndrăgostesc şi mor. Animalele la fel.
Toţi ne hrănim... toţi respirăm... toţi desfăşurăm activităţi... toţi respirăm!!!
Cruzimea din oameni este de neiertat: ei omoară animalele pentru a se hrăni... pentru aş-i face haine de piele şi blană! De ce nu putem fi toţi vegetarieni? De ce nu putem să fim toţi blânzi cu bietele fiinţe? De ce?
Pentru că aşa e omul. Se gandeşte mereu numai şi numai la el. Este zgârcit, invidios, fiţos, nesimţit, pesimist şi fără suflet.
Nu ar face un bine nimanui, dacă nu i-ar ieşi şi lui ceva!
Nu ar ridica un deget nici pentru cel mai bun prieten al lui, nici pentru familia sa.
Nu s-ar simţi pentru NIMIC!
El mereu vrea numai bani, avere, faimă şi glorie! De ce?
Nu pentru că aşa a fost lăsat pe pământ, ci pentru că aşa vrea el... aşa e firea lui şi aşa doreşte. Dacă ar fi mai milos, mai respectuos, mai bun şi mai iertător cu celelalte fiinţe, viaţa pe pământ ar fi un loc mai bun.
Mai sigur!
Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată!
Toţi ne hrănim... toţi respirăm... toţi desfăşurăm activităţi... toţi respirăm!!!
Cruzimea din oameni este de neiertat: ei omoară animalele pentru a se hrăni... pentru aş-i face haine de piele şi blană! De ce nu putem fi toţi vegetarieni? De ce nu putem să fim toţi blânzi cu bietele fiinţe? De ce?
Pentru că aşa e omul. Se gandeşte mereu numai şi numai la el. Este zgârcit, invidios, fiţos, nesimţit, pesimist şi fără suflet.
Nu ar face un bine nimanui, dacă nu i-ar ieşi şi lui ceva!
Nu ar ridica un deget nici pentru cel mai bun prieten al lui, nici pentru familia sa.
Nu s-ar simţi pentru NIMIC!
El mereu vrea numai bani, avere, faimă şi glorie! De ce?
Nu pentru că aşa a fost lăsat pe pământ, ci pentru că aşa vrea el... aşa e firea lui şi aşa doreşte. Dacă ar fi mai milos, mai respectuos, mai bun şi mai iertător cu celelalte fiinţe, viaţa pe pământ ar fi un loc mai bun.
Mai sigur!
Dar acest lucru nu se va întâmpla niciodată!
Zgomot.
O avalanşă de idei în capul meu... dar fără rost. Zgomotul infernal de afară îţi strică ideile proaspete, naturale. Te întrebi: de ce?... dar nu găseşti un răspuns potrivit.
De ce noi nu trăim ca ceilalţi?!
Noi trăim la oraş, în poluare şi mizerie. Nici în parcuri nu poţi să te aşezi în iarba verde, moale cu o prospeţime desăvârşită.
NU poţi sta sub o cascadă şi apa să-ţi curgă în cap, ca o ploaie din cristale... nu poti înota pe la fundul oceanului alături de caii de mare multicolori şi de meduzele transparente cu pete mov.
Un fluture nu poate veni pe mâna ta şi să-ţi şoptească la ureche... cât de minunată e viaţa!
Aceste lucruri le vezi, le auzi doar în poveşti sau în visele tale măreţe.
Ţi-ai dori să fie reale... dar nuuu!... noi primim în schimb doar poluare...(gaze... substante toxice... etc.), vânătorea... şi tot ce e mai rau.
Ne-am dori să ne mutăm, să plecăm... din Bucuresti, din Romania.
Am vrea să trăim altfel.
Sa fim altfel... să nu mai suferim atâta!
De ce noi nu trăim ca ceilalţi?!
Noi trăim la oraş, în poluare şi mizerie. Nici în parcuri nu poţi să te aşezi în iarba verde, moale cu o prospeţime desăvârşită.
NU poţi sta sub o cascadă şi apa să-ţi curgă în cap, ca o ploaie din cristale... nu poti înota pe la fundul oceanului alături de caii de mare multicolori şi de meduzele transparente cu pete mov.
Un fluture nu poate veni pe mâna ta şi să-ţi şoptească la ureche... cât de minunată e viaţa!
Aceste lucruri le vezi, le auzi doar în poveşti sau în visele tale măreţe.
Ţi-ai dori să fie reale... dar nuuu!... noi primim în schimb doar poluare...(gaze... substante toxice... etc.), vânătorea... şi tot ce e mai rau.
Ne-am dori să ne mutăm, să plecăm... din Bucuresti, din Romania.
Am vrea să trăim altfel.
Sa fim altfel... să nu mai suferim atâta!
Eu.
Sunt mereu sigură pe mine. Scriu mult, gros şi aiurea în tramvai. Nu-mi pasă de ceilalţi. Îmi văd interesul propriu!
Predomină defectele.
Am imagimaţie, idei, putere, fiţe... şi simţul umorului!
Mereu sunt prea ocupată pentru mine, mereu dau importanţă altei fiinţe decât mine.
Dar asta sunt eu şi-mi place.
Va iubesc pe toţi şi gata! Hug.
Predomină defectele.
Am imagimaţie, idei, putere, fiţe... şi simţul umorului!
Mereu sunt prea ocupată pentru mine, mereu dau importanţă altei fiinţe decât mine.
Dar asta sunt eu şi-mi place.
Va iubesc pe toţi şi gata! Hug.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
