sâmbătă, 28 februarie 2009

Si ce daca?

A trecut o zi. Au trecut doua zile. Si tu stai, stai si te gandesti si la a 3 a zi. De ce ? Nici tu nu sti. Stai si ai emotii pentru... ei bine pentru NIMIC!
Te dai jos din patul tau moale si cald si... si te duci si de uiti pe fereastra. Si uitandu-te asa in zarea cea albastra, prin geamul prafuit si ros de timp ... vezi ceva. Iesi din casa, sa te uiti mai bine. Dar ce e?
E un trandafir rosu si mare, cu pitina zapada rece pe petalele sale fine, mici si catifelate. Il miangai, ii vorbesti, il admiri. TE duci in casa, faci ceva... apoi iesi subit cu o foarfeca ruginita in mana. Tai tulpina verde a florii, apoi o iei in mana. Tepii iti strabat usor pielea finuta. Pe mainile tale apare un strop de sange rosu. La fel ca si floarea trandafirului... Un rosu inchis si rece.
Pui floarea jos, incet , apoi te stergi de sange pe bluza alba patand-o. NU-ti pasa. Iei trandafirul din nou si il duci in casa.
Il pui intr-o faza, pe care o pui pe masa. Din greseala darami. Aceasta cade incet pe podea. Se sparge. MIci cioburi sar din ea, trandafirul dispare!
Te uiti, nu intelegi. Ca la inceput!

miercuri, 11 februarie 2009

Tablou de Teo


Vad acolo un copil in zare ... Cine e? Sunt eu intr-o oglinda veche si prafuita, cu o mica panza de paianjen pe ea , in coltul din stanga-jos.
Eram la bunica. Asa a inceput povestea. Ma strambam in oglinda: scoteam limba, imi miscam ochii si dansam samba-runba(copil ciudat).
Deodata m-am oprit. M-am uitat un pic. Am stat si am spus:
" Uite cum arat: sunt o fiinta oare care, inalta, foarte slaba, ciudata, cu o figura oarecare, cu niste buze mari si roz, cu un nas mic si alungit si cu ochi caprui-verzui."
Am stat si mi-am facut descrierea... morala.
" Sunt eu: scriu mult repede, gros si aiurea, gandesc pozitiv, am chef de viata, zambesc, rad si fac oameni sa rada pana le iese iaurtul pe nas."
Am mai stat , m-am mai gandit... m-am dus in camera am luat cateva foi. Si am inceput sa scriu pe colile umpic galbui, vechi si rupte. Aveam in cap sa scriu o carte intitulata "Totul e frumos in spate , mai putin in fata". Am inceput sa scriu...
" Si uite asa ce a fost a fost si nu se va mai intoarce. FRumusetea nu e un fel de caracterizare. E un lucru mai aparte. Aparentele inseala..." si asa mai departe.
Scriam cuvinte la intamplare, tot ce-mi venea in minte. Ciudateniile si ideile de monemt erau scrise in acea mica carte. Scrisul era urat si mare si negru, foile erau roase de timp, iar textul nu avea sens. Ce rost ar mai fi avut sa scriu?! Dar am continuat! ....
Apoi am incheiat:
" Deci in concluzie trebuie sa ne bucuram de viata , sa celebram fiecare moment si sa nu ne pese de trecut sau de viitor! Trebuie sa ne pese de prezen!"
Asa... dupa ma strigat bunica. O femeie in varsta de vreo 70 , mica de statura, iubitoare si simpatica. Pentru dansa nu a contat nici odata varsta. Ea si-a trait viata!
MI-am dat seama ca au trecut 2 zile.Fara sa mananc, doar sa beau apa clocita dintr-o sticla veche din plastic.


Aceste lucruri imi amintesc de motto-ul blogu-lui:

" Celebrate life's moments!"

miercuri, 4 februarie 2009

Unspe.

S-a trezit. S-a ridicat din pat. S-a uitat pe geam, l-a dechis si a tipat:
"Azi e ziua meaaaa...!"
Pe acea strada pustie din fata blocului era doar o batranica de 60-70 de ani, imbracata cu niste haine rupte si murdare... care nu avea nici un zambet pe fata. Saracia si varsta o cuprinsera, dar cu toate astea cand a auzit ca acea fata a tipat si-a intors capul, a vazut-o si deodata fata i s-a luminat, aparandu-i un zambet maret pe aceasta.
In aceste cateva clipe fata carui zi era azi s-a dus , s-a spalat pe fata si pe dinti, apoi a mancat, s-a schimbat si GATA!
In cateva momente toate telefoanele din casa au inceput sa sune...
Iar fata de unspe ani era in extaz!
Mesaje verbale sau scrise cu textul: " La multi ani! " erau afisate peste tot!
Apoi si-a pus ruxacul in spate si a plecat la scoala.
Pe drum si-a dat seama ca a uitat ceva.Mp4-ul ei negru cu verde.S-a dus, l-a luat si a plecat din nou.
Si-a bagat castile in urechi si a inceput sa danseze ...Ta-na-na-na!!!!
" FRumos"... isi spuse cand in fata ii sari un catelus mic, alb , curat , care arata ca un ghem mare de blana cu mult, mult sclipici pe el. Fata miluasa se apleca incet si-l mangaie pe catelusul numit Max... Apoi pleca din nou spre scoala.
Deodata o voce subtire si melodioasa o strigaaa:
"Teooo...Stai"
Fata se uita in spate ...era Andrei. Un coleg sacaitor , dar de treaba. L-a asteptat si cand a ajuns langa ea i-a spus " la multi ani" , iar apoi au plecat. Fata a continuat sa danseze si sa cante, fara a-i pasa ca lumea de pe strada se uita la ea. Bomboanele din punga se miscau in cutia lor mov, marca Milka.
Apoi a ajuns. Copii au sarit pe ea si i-au urat " La multi ani"...din nou. Rux desigur nu a uitat sa o intrebe pe copila de 11 ani de bomboane, i-a smuls punga din mana s-a uitat si a spus:
"Mdea, neinteresant! "
Deodata clopotelul a inceput sa sune de intrare. A intrat in clasa si si-a servit colegii si profesorii cu bomboanele dulci, cu lapte si cacao....

Intr-un final orele s-au terminat. Am ajuns acasa ... si acolo pe masa , era un tort mare de ciocolataaa!

Unspe.