Ziua cea mai frumoasa: orice zi din vara
Cel mai mare obstacol:frica
Cea mai mare greseala:rautatea?
Radacina tuturor relelor:?!
Distractia cea mai placuta:eu, ma distrez mereu.
Cea mai mare infrangere:la volei,normal.
Cei mai buni profesori: toti, mai ales Miuseta.:x
Prima necesitate: somnul
Ceea ce te face cel mai fericit: Sao vad pe Luana din nou?!
Cel mai mare mister: visul.
Persoana cea mai periculoasa:nu e doar una.
Cel mai rau sentiment:melancolia
Cel mai bun cadou: 1?
Lucrul cel mai de valoare:multe
Sentimentul cel mai placut: iubirea
O protectie efectiva:egoismul
Cel mai bun remediu: muzica, plimbarile
Forta cea mai puternica: ?
Lucrul cel mai placut dintre toate :sa mananc ciocolata.
Leapsa se duce la minunata Zoe.
vineri, 27 noiembrie 2009
marți, 1 septembrie 2009
Nae.
Nu o sa uit niciodata.
Un alt inceput sacaitor de'al postarilor mele banale, dar cat de cat dragute.
As vrea sa nu se termine, sau pur si simplu sa stiu ca e un cosmar din multe altele pe care le-am avut.
Acum ceva timp am auzit ceva zvonuri ca Nae[the best volei prof.] o sa se retraga din cariera de antrenor de volei. Initial nu le-am bagat in seama, dar dupa am aflat ca-s adevarate.
In acel moment n-am spus nimic. Dupa am vazut negru in fata ochilor: am cazut in genunchi si am izbucnit in plans. Nu am putut sa ma calmez timp de 2 zile si cateva ore[ stiu, n-are importanta].
Am facut cu greu antrenamente la Steaua stiind ca eu o sa plec la alta echipa, C.S.S. 5 si nu o sa pot sa-mi petrec ultimele antrenamente la Steaua.
Mi-a fost greu sa nu le spun fetelor, si sa stau inchisa in mine mult timp, dar... intr-o zi au aflat si ele.
Unele au trecut peste moment, altele nu.
Dupa am facut o asa zisa 'petrecere' in cinstea lui Nae si incet,incet am inceput sa ne obisnuim.
Nae.
Uneori cand imi aduc aminte, lacrimi mi se preling pe obraz umezidu-l si lasand in urma un gol ce nu va putea fi astupat niciodata!
I love you.
Un alt inceput sacaitor de'al postarilor mele banale, dar cat de cat dragute.
As vrea sa nu se termine, sau pur si simplu sa stiu ca e un cosmar din multe altele pe care le-am avut.
Acum ceva timp am auzit ceva zvonuri ca Nae[the best volei prof.] o sa se retraga din cariera de antrenor de volei. Initial nu le-am bagat in seama, dar dupa am aflat ca-s adevarate.
In acel moment n-am spus nimic. Dupa am vazut negru in fata ochilor: am cazut in genunchi si am izbucnit in plans. Nu am putut sa ma calmez timp de 2 zile si cateva ore[ stiu, n-are importanta].
Am facut cu greu antrenamente la Steaua stiind ca eu o sa plec la alta echipa, C.S.S. 5 si nu o sa pot sa-mi petrec ultimele antrenamente la Steaua.
Mi-a fost greu sa nu le spun fetelor, si sa stau inchisa in mine mult timp, dar... intr-o zi au aflat si ele.
Unele au trecut peste moment, altele nu.
Dupa am facut o asa zisa 'petrecere' in cinstea lui Nae si incet,incet am inceput sa ne obisnuim.
Nae.
Uneori cand imi aduc aminte, lacrimi mi se preling pe obraz umezidu-l si lasand in urma un gol ce nu va putea fi astupat niciodata!
I love you.
joi, 2 iulie 2009
Ploaie.
Dimineata. Poate doar pentru mine, desi nu cred. Ora 7:07. Nu ma simteam bine, nu eram "colorata", ca in fiecare dimineata. Apoi am realizat de ce.
Norii cenusii acopereau cerul si-l faceau greoi, ca si cum te-ar apasa. Nu trece mult si ploaia incepe, dar nu orice ploaie. O furtuna cu lumini frumoase ce lumineaza cerul, dar nu pentru mult timp. Doar o fractiune de secunda si locul este cedat unui zgomot asurzitor, ce te misca din loc.
Rafalele de vant vin rand, pe rand si rup frunzele copacilor, acestea fiind purtate mai departe, pana intr-un anumit loc , in care fara putere cedeaza, cazand late pe pamantul umed si plin de picaturi adunate la un loc.
Da, asa e, poate mai tarziu,mult mai tarziu soarele isi va recapata fortele si va prinde curaj, pentru ca norii sa faca plecaciuni in fata lui si sa-i lase loc pe cerul albastru si senin.
marți, 19 mai 2009
Volei.
Imi aduc aminte de primele zile de antrenamnet, de acum 2 ani.
Era iarna, era frig si ploua. Imi doream sa merg la un sport... nu stiu la ce. Si asa am ajuns la volei.
Cand am intrat in vestiar pentru a ma schimba m-am speriat. Toate fetele erau mari, inalte si vorbeau foarte repede. Ma priveau foarte urat, parca vedeam cum in ochii lor e scris:
" Ce cauta si piticania asta mica si urata aici?!"
Poate ma inselam, dar ceva imi spunea ca nu. In fine, am inceput sa ma schimb. O fata a inceput sa-mi arunce hainele pe jos si sa tipe la mine, spunandu-mi sa-mi dau lucrurile de acolo fiind ca e locul ei. Mi-am lucrurile incet, putin speriata si cu mici lacrimi in loc. Ma gandeam daca o sa-mi dea cu mingea in cap, dar nuu!
Primul meu antrenamnet a fost "FORTA"!
D-n prof. i-a spus unei fete dragute cu parul blond sa ma ia langa ea si sa-mi arate ce trebuie sa fac. Cand am auzit am ramas umpic socata, ma gandeam daca si ea o sa tipe la mine...M-am aporpiat de ea si am facut cuostinta , ea fiind o fire foarte deschisa, numele ei era " Gloria". Ea mi-a aratat tot ce aveam de facut si a avut grija de mine. Desi la a 3a serie de forta d-n prof. a spus sa stau pe banca.
Antrenamentul meu s-a incheiat, iar acum iar trebuia sa intru in vestiar, frica cupranzandu-ma din nou.
Trebuia sa iau nr de telefon ale fetelor...Nu stiam cum sa reactionez, cum sa vorbesc cu ele. Asa ca m-am blocat pnetru cateva secunde, apoi am prins forta si am intrebat-o pe cea mai inalta fata, uitandu-ma la ea foarte mirata:
" Buna numele meu este Teodora, dar poti sa-mi spui Teo... Ai vrea sa-mi dai si mie nr. tau de telefon?!"
Ea mi-a zambit, prezentandu-se:
" Da sigur mi-a spus nr. ei de telefon si a spus ca o cheama Andreea Matei."
ASa am prins forta sa le intrrb pe toate... ma rog, aproape pe toate.
Pentru ca la mine a venit o fata pe nume Louie, mi-a luat caietul din mana si si-a scris nr ei de telefon , apoi mi l-a dat si si-a vazut de treaba.
Parea foarte rautacioasa si respingatoare, imi parea ca nu ma suporta si ca dorea sa plec cat mai repede.
M-am scimbat si am iesit din vestiar luandu-mi la revedere, dar nimeni nu mi-a spus "pa".
Dupa primul antrenament am foast foarte obosita, dar cu timpul m-am obisnuit.
In vara din acel an, am mers in cantonamnet, la Ranca.
Am stat cu Andra in camera, nepoata lui domn profesor.A fost foarte amuzant.
Intr-o zi cand eram pe munte si faceam exercitii Luoie a intrast in vorba cu mine, asa am inceput s-o cunosc!
Cand am plecat din cantonamnet am devenit " pitica" ei, pentru ca fiecare fata mare avea grija de una mai mica.
Cand am ajuns acasa am realzat cum oamnenii se pot schimbaaa.
Cine ar fi crezut ca cea mai aspra persoana, era defapt cea mai buna si draguta fata?
Era iarna, era frig si ploua. Imi doream sa merg la un sport... nu stiu la ce. Si asa am ajuns la volei.
Cand am intrat in vestiar pentru a ma schimba m-am speriat. Toate fetele erau mari, inalte si vorbeau foarte repede. Ma priveau foarte urat, parca vedeam cum in ochii lor e scris:
" Ce cauta si piticania asta mica si urata aici?!"
Poate ma inselam, dar ceva imi spunea ca nu. In fine, am inceput sa ma schimb. O fata a inceput sa-mi arunce hainele pe jos si sa tipe la mine, spunandu-mi sa-mi dau lucrurile de acolo fiind ca e locul ei. Mi-am lucrurile incet, putin speriata si cu mici lacrimi in loc. Ma gandeam daca o sa-mi dea cu mingea in cap, dar nuu!
Primul meu antrenamnet a fost "FORTA"!
D-n prof. i-a spus unei fete dragute cu parul blond sa ma ia langa ea si sa-mi arate ce trebuie sa fac. Cand am auzit am ramas umpic socata, ma gandeam daca si ea o sa tipe la mine...M-am aporpiat de ea si am facut cuostinta , ea fiind o fire foarte deschisa, numele ei era " Gloria". Ea mi-a aratat tot ce aveam de facut si a avut grija de mine. Desi la a 3a serie de forta d-n prof. a spus sa stau pe banca.
Antrenamentul meu s-a incheiat, iar acum iar trebuia sa intru in vestiar, frica cupranzandu-ma din nou.
Trebuia sa iau nr de telefon ale fetelor...Nu stiam cum sa reactionez, cum sa vorbesc cu ele. Asa ca m-am blocat pnetru cateva secunde, apoi am prins forta si am intrebat-o pe cea mai inalta fata, uitandu-ma la ea foarte mirata:
" Buna numele meu este Teodora, dar poti sa-mi spui Teo... Ai vrea sa-mi dai si mie nr. tau de telefon?!"
Ea mi-a zambit, prezentandu-se:
" Da sigur mi-a spus nr. ei de telefon si a spus ca o cheama Andreea Matei."
ASa am prins forta sa le intrrb pe toate... ma rog, aproape pe toate.
Pentru ca la mine a venit o fata pe nume Louie, mi-a luat caietul din mana si si-a scris nr ei de telefon , apoi mi l-a dat si si-a vazut de treaba.
Parea foarte rautacioasa si respingatoare, imi parea ca nu ma suporta si ca dorea sa plec cat mai repede.
M-am scimbat si am iesit din vestiar luandu-mi la revedere, dar nimeni nu mi-a spus "pa".
Dupa primul antrenament am foast foarte obosita, dar cu timpul m-am obisnuit.
In vara din acel an, am mers in cantonamnet, la Ranca.
Am stat cu Andra in camera, nepoata lui domn profesor.A fost foarte amuzant.
Intr-o zi cand eram pe munte si faceam exercitii Luoie a intrast in vorba cu mine, asa am inceput s-o cunosc!
Cand am plecat din cantonamnet am devenit " pitica" ei, pentru ca fiecare fata mare avea grija de una mai mica.
Cand am ajuns acasa am realzat cum oamnenii se pot schimbaaa.
Cine ar fi crezut ca cea mai aspra persoana, era defapt cea mai buna si draguta fata?
duminică, 26 aprilie 2009
Cutremur
Viata mea s-a schimbat brusc!
Era linistita si citeam pe scau, cand am auzit un zgomot, un trantit de usi si o voce a memei spunand " Cutremurrr!". simteam cum scaunul se misca, si incet-incet se ridica de la pamant.
Simteam o vibratie puternica, un gol in stomac si... cum respiratia mi se oprise!
A fost primul cutremur pe care l-am simtit, m-am sperit si am simtit ca nu se mai opreste desi de lume a fost simtit doar 5 secunde, el a durat 5 minute.
Mama si tata m-au scos afara si am inceput sa ne plimbam pe strada. La inceput era pustie, apoi lumea cu copii lor mici sau mari ieseau din blocuri speriati de cutremur, vorbind la telefon cu rudele, prietenii si cunostintele lor.
Ma uitam in jur si nu intelegeam, totul era in ceata... vocile se amestecau si lumea prindea forme ciudate: alungite sau turtite, mari sau mici, strambe sau drepte.
Telefonul imi suna in continuu, dar eu nu raspundeau... parintii ma intrebau ce-am patit, dar eu nu le raspundeam!
Deodata aud un latrat subtire si niste gheare zgarind asfaltul, era acel clan mic de caini, al meu... claunul " Veselie".
Toti au sarit pe mine si m-au darmat la pamant au inceput sa ma linga si incet, incet am inceput sa-mi revim, vedeam din nou, auzeam si ... puteam respira normal!
Am ajuns acasa si am spus:
" Asta trebuie scris pe blog"
teo-dora-teo
luni, 20 aprilie 2009
Muzica
De multe ori cand trec pe strada aud acea poluarea fonica pe care unii o numesc "MUZICA", acele voci asurzitoare, ragusite si subtiri, care fredoneaza niste cuvinte: repede, cu rima si cu un sens IDIOT... manele!
Nu suport lumea care asculta muzica la maxim pe strada, si in acest fel ne obliga si pe noi sa o ascultam, chiar daca o detestam.
Romania e o tara ce se duce de rapa pe zi ce trece. Mereu vad o femeie cu 5 copii si cu 10 fuste suprapuse cu niste bani de aur la brau si cu un sot cu euroi la gat, dar asta nu e tot, acestia asculta MANELELE, la maxim fara se le pese de cei din jurul lor si au 10 palate pe fiecare taram din lumea-n treaga.
Sincer, daca toata lumea ar fi cai ei pe strada ai asculta ceva in genul "MANELOPOLULAROCKPOPSIMFONIC".
Deaceea eu si prieteni mei necocalari... ascultam rock in castile de la MP4.
Rock:
O muzica zgomotasa, neiteleasa de unii si iubita de altii, cu un zgomot asurzitor de chitara si o voce groasa ce fredoneaza versuri cu INTELES.
Da si n-am idei!
Nu suport lumea care asculta muzica la maxim pe strada, si in acest fel ne obliga si pe noi sa o ascultam, chiar daca o detestam.
Romania e o tara ce se duce de rapa pe zi ce trece. Mereu vad o femeie cu 5 copii si cu 10 fuste suprapuse cu niste bani de aur la brau si cu un sot cu euroi la gat, dar asta nu e tot, acestia asculta MANELELE, la maxim fara se le pese de cei din jurul lor si au 10 palate pe fiecare taram din lumea-n treaga.
Sincer, daca toata lumea ar fi cai ei pe strada ai asculta ceva in genul "MANELOPOLULAROCKPOPSIMFONIC".
Deaceea eu si prieteni mei necocalari... ascultam rock in castile de la MP4.
Rock:
O muzica zgomotasa, neiteleasa de unii si iubita de altii, cu un zgomot asurzitor de chitara si o voce groasa ce fredoneaza versuri cu INTELES.
Da si n-am idei!
sâmbătă, 28 martie 2009
Cruzime
Totul incepe intr-o zi calduroasa de iarna....
Iesisem de la scoala, eram vesele: eu si inca cateva. Pe drum am vazut o mica catelusa, foarte slaba cu puii sai. I-am vazut pe toti, i-am mangaiat si mie mi-a placut de un cutzu negru si pufos... am stat, m-am gandit si l-am numit Robitza, fiind ca era o fata.
A doua zi am mers din nou la catelusi, dar Robitza nu mai era. M-am speriat. Si am inceput sa o caut cu colegii mei, nu am gasit-o!
Dar, dupa un timp ne-am intors la culcusul catelusilor...
Am ramas socati!
Doi adolescenti de vreo 20 de ani luau cateii de gat ii ridicau si ii strangeau, fara pic de mila.
Teo ( eu) fiind o persoana dura la prima vedera, dar foarte sensibila am tipat la ei, dar ei nu s-au oprit.
Au inceput sa rada cu rasul lor malefic si diavolesc!
Nu am mai vazut-o pe Robitza mult timp. Dar tocmai cand ramasesem fara speranta am vazut-o la televisor fiind adoptata.
Zambetul ce-mi diparuse, se intorcea la loc.
De atunci, nu i-am mai vazut pe acei doi adolescenti, dar sunt sigura ca vor fi rasplatiti!
Fapt real.
O postare de caca.
Iesisem de la scoala, eram vesele: eu si inca cateva. Pe drum am vazut o mica catelusa, foarte slaba cu puii sai. I-am vazut pe toti, i-am mangaiat si mie mi-a placut de un cutzu negru si pufos... am stat, m-am gandit si l-am numit Robitza, fiind ca era o fata.
A doua zi am mers din nou la catelusi, dar Robitza nu mai era. M-am speriat. Si am inceput sa o caut cu colegii mei, nu am gasit-o!
Dar, dupa un timp ne-am intors la culcusul catelusilor...
Am ramas socati!
Doi adolescenti de vreo 20 de ani luau cateii de gat ii ridicau si ii strangeau, fara pic de mila.
Teo ( eu) fiind o persoana dura la prima vedera, dar foarte sensibila am tipat la ei, dar ei nu s-au oprit.
Au inceput sa rada cu rasul lor malefic si diavolesc!
Nu am mai vazut-o pe Robitza mult timp. Dar tocmai cand ramasesem fara speranta am vazut-o la televisor fiind adoptata.
Zambetul ce-mi diparuse, se intorcea la loc.
De atunci, nu i-am mai vazut pe acei doi adolescenti, dar sunt sigura ca vor fi rasplatiti!
Fapt real.
O postare de caca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
