Ploaie.

Dimineata. Poate doar pentru mine, desi nu cred. Ora 7:07. Nu ma simteam bine, nu eram "colorata", ca in fiecare dimineata. Apoi am realizat de ce.
Norii cenusii acopereau cerul si-l faceau greoi, ca si cum te-ar apasa. Nu trece mult si ploaia incepe, dar nu orice ploaie. O furtuna cu lumini frumoase ce lumineaza cerul, dar nu pentru mult timp. Doar o fractiune de secunda si locul este cedat unui zgomot asurzitor, ce te misca din loc.
Rafalele de vant vin rand, pe rand si rup frunzele copacilor, acestea fiind purtate mai departe, pana intr-un anumit loc , in care fara putere cedeaza, cazand late pe pamantul umed si plin de picaturi adunate la un loc.
Da, asa e, poate mai tarziu,mult mai tarziu soarele isi va recapata fortele si va prinde curaj, pentru ca norii sa faca plecaciuni in fata lui si sa-i lase loc pe cerul albastru si senin.